Mi-e toamnă în marea cu chip de cristal
Mi-e toamnă pe plajă și-n fiece val!
Mi-e toamnă nisipul și scoica din el
Din care odată făcut-am castel!

Mi-e toamnă pe strada din inima mea
Și toamnă îmi este acum dragostea!
Mi-e frunza uscată și trupul pustiu
Mi-e toamnă de mine...de mamă...de fiu...

Un vânt a venit și turbat a suflat,
Cu toamnă mi-a dat peste tot, și-a plecat!
Mi-a suflat peste chip, peste trup...peste minte...
Mi-e toamnă de tot ce eram înainte...

Stefania Vasile